| 1.
|
DUSMĂN'I, dusmănesc, vb. IV. Tranz. si refl. recipr. A avea sentimente de ură faţă de cineva (sau de ceva); a (se) urî. - Din dusman. Sursă
: DEX'98
( 52388)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
A se dusmăni ≠ a prieteni
Sursă
: Antonime
(69166)
- siveco |
| |
| 3.
|
DUSMĂN'I vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăsi, (pop.) a (se) îndusmăni, (înv. si reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)
Sursă
: Sinonime
(182683)
- siveco |
| |
| 4.
|
dusmăn'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. dusmăn'esc, imperf. 3 sg. dusmăne'a; conj. prez. 3 sg. si pl. dusmăne'ască
Sursă
: DOR
(242210)
- siveco |
| |
| 5.
|
A DUSMĂN//'I ~'esc tranz. A trata ca pe un dusman; a vrăjmăsi. /Din dusman
Sursă
: NODEX
(333016)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE DUSMĂN//'I mă ~'esc intranz. A se afla în relaţii de dusmănie (unul cu altul); a trăi în vrajbă; a se vrăjmăsi; a se uri; a se învrăjbi; a se dezbina. /Din dus-man
Sursă
: NODEX
(333017)
- siveco |
| |
|
|